Din haos pe sub izgonite stele
Ţigara nopţii fumegă misterul
Eu umbre beau în ceasul austerul
Cu legământ făcut uimirii mele.

În lene-n aer e zidit himerul
Şi braţul pipăirii e-n atele
Enigma se cufundă-n toate cele
Infern de gând adie, efemerul.

Aşa-i mereu stingându-se crepuscul,
Mirarea-n întrebări e-n năvălit
În piscul cugetărilor, minuscul.

Spre zori interogări s-au domolit
Şi anii scriu al zilelor opuscul
Din soare adevărul plouă-n rit.