Oare ce gălăgie aud surzii,
Când pentru restul e liniște?
Cei care abia mai pot sa miște,
Sau care nu se mai iubesc, logodnici, proștii.

Simt cu corpul, bate inima
Cocoloșit de grămada nesfârșită
Inocența unui om în somn, de corporalitate lipsită
Visând la prezent, mintea și-a făcut tema.

Sfârșesc prin a-ți da un cadou,
Jumătatea ta din portocală,
Și ți zic ce-am scris pe o coală -
Cum îi mulțumesc divinului, din nou.

Eram pe o plajă la soare
Și s-a apropiat spunandu-mi la ureche
Cuvinte de o frumusețe veche:
Îți promit că toată lumea moare.