Un des de nori de-i apăsându-mi pieptul
În ochi apare ploaia cea şireată
Mi-i vai de stea iubito-n ape, iată!,
Neoglindindu-mi dorul, înţeleptul.

De ego mi-e singurătatea beată
Şi nurul în odaie-al tău n-aşteptul
Un pui de demon face pe deÅŸteptul
Abia ieşit din ou în firea toată.

Doar cugetarea visului se-aţine
Să-mi stea în întregime pe grumaz
Când am ajuns din patru în terţine.

Sonetul ăsta e să-mi facă haz
Pe tine-a nu putea a te deţine
La bine mult ori necurmat necaz.