în casa ta stă ființa ta
ca un semn de carte
secționând un plan,
secționat de alt plan,
în alt plan
și în altul…

închizi ochii să te regăsești în starea dintâi.
gând peste alt gând
secționează liniștea până când
soarele trage cortina de după un deal
și atunci
poți deschide ochii

oricum,
privirea va secționa și ea
întunericul pus peste un alt întuneric,
peste altul
și altul,
cum întindea bunica,
pe vremuri,
aluatul ăla strat peste strat,
peste strat,
culegând în tot acest timp
amintirile sub năframă

ca și când,
dacă ai întinde mâna,
ai putea muta tavanul
să poți muta norii,
să poți muta stelele,
și-apoi
să prinzi un fir de adânc
peste un alt adânc,
într-un vârtej
ce te-ar putea scoate dintre file,
unde
ai rămas captiv,
în casa ființei tale,
ca un semn de carte

paginile
stau una
peste alta