Dădeai formă luminii,
Şi-ţi pieptănai gândul
Apoi mă-ntrebai,
-Cine sunt eu pentru tine?
-Eşti pescăruşul din întunericul meu
răspundeam,
ura şi dragostea,
revărsate peste rubinul
acestui pahar,
de aceea te rog,
risipeşte-mă
şi pune-mi umbra la locul ei
pe scaun,
dezbracă-te de şoaptele mele
şi rămâi forma luminii
în irisul meu.