pe scena toamnei s-a coborât cortina,
concertul greierilor a luat sfârșit,
au tăcut pianul, vioara, mandolina,
glasul menestrelului este răgușit.

se apropie iarna cu pași grăbiți,
munții poartă iar căciuli argintii,
tremură copacii dezgoliți, slăbiți,
câmpiile solare îmi par pustii.

mai văd pe alocuri culori zgribulite,
bruma s-a așternut peste crizanteme,
bostanii suspină cu chipuri cioplite,
trec și speranțele prin anateme.

covoare de frunze sunt de vânt răscolite,
pe străzi se perindă făpturi insolite.