- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Toamna coboară ca o umbră uriașă,
Și aeru-i rece acum mă-nfioară,
Friguri nebune spre mine se lasă
Iar gându-mi se pierde-ntr-o brumă ușoară.

Veri petrecute sub calde iubiri
Și dulci amintiri trăite-ntr-o viață
Le gust, scuturând de pe haine subțiri
O brumă adâncă de neguri și ceață.

Și roadele dulci de le-adună țăranii
Mă-mbracă-n priveliștea vieții trecute,
Dar bruma cea rece îmi scutură anii
Și zilele toate se schimbă-n minute.

Și toate-mi se pierd într-o umbră nervoasă
Căci toamna se lasă mai grea și mai rece,
Iar peste bruma-i adâncă și groasă
Imaginea vieții trecute îmi trece.

16.IX.1996