iubite ai plecat, dar mă gândesc la tine,
prin vremea care trece o lume ne desparte,
doar amintirea simt că-mi aparține
și iubirea imortalizată într-o carte.

eu zilnic te respir cu fiecare gând,
ești în aerul dintre cer și pământ,
tristă stau și număr zilele la rând,
graiul lacrimilor răsună la mormânt.

s-a coborât în mine nostalgia grea,
în trecut mă întorc să uit de prezent,
iubirea mea precum o zgribulită turturea,
cu iarna tristeții se luptă vehement.

nici în iad nu sunt dar nici în rai,
doar cerul îmi ascultă al lacrimilor grai.