Am fost mereu departe
Începând de atunci
Unul de altul
Dar totuși ne-am amintit
Cu drag unul de noi
Eu ca o amintire
Pe care o păstrezi
La loc de cinste
Ca o mostră din scrisul tău
Eu păstrez imaginea feței tale
Parcă pe el e scris dorul meu
Cu acordul conștiinței
Prilejuindu-mi
O mică amintire
De clipă fericită,
Să simtă și ea oare conștiința
Da, și simte ea incertitudinea
Dragostei care oare știe ce e dorul
Și căile pe care călătorește el,
Dorul din conștiință sigur
Nu are nevoie de prezență
Nu știu de de ce oare
Dar eu te mai iubesc
Deși a trecut mult timp
Și nu e deloc un ghimp
De fapt nici nu l-am gândit