mereu somnul, lumina, somnul
mi-e dor,
în lumină mă rog la icoana ta de ţigară să vii,
prin somn vizionez vise cu tine
apoi umbra, lumina, umbra
în lumina lui mi-e dor te chem
prin umbră intru în misterul tău
doar o tristeţe îi udă poala muiată în întrebare
strivitor, autostrivitor
şi mi-e dor de-mi crapă toate pietrele lăuntrului
scoţându-şi rugăciune capetele din ele ghiocei
deşi de abia a nins pe afară

să te şoptesc îmi scot gura din ţigară,
înapoi îţi sărut sânii goi
înainte eşti enigma din necuvinte