- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Feroce râdea libertatea în mine
Pe vremea când puștiul din mine sărea
În joacă, pe verzi și înalte coline,
Spre primăvăratic șuvoi de vâlcea.

Prea caldă trecea uneori câte-o boare
Prin praful țărânii din mijloc de drum,
În care-mi scăldam nespălate picioare.
Ce dulce-i atunci, ce trist e acum!

Și tânăr mi-era mult prea stinsul meu țel
Căci nici să râvnesc spre o clipă de foc,
Cu nasul trăgând după mine de fel
Voiam doar ca fraged copil să mă joc.

Sunt poate mai bine de ani douăzeci
De când amintirii imagini îi fur,
Colinele calde acum îmi sunt reci,
Și mult prea departe de-un tânăr matur.

Feroce râdea libertatea în mine
Prea blândă-i răspunde o dragoste acum
Ce trupu-mi petrece spre iubiri să-l închine,
Uitând să mă lase în țărâna din drum.