Desculță-alerg pe un ocean închis
Și scald tulburător țignalul
Căci suntem împreună în vis
Dar singuri asumăm pumnalul.

Ce-ți însușești acum?
O veșnicie, poate o viață?
Căci tot ce ai dorit oricum
S-a transformat într-o paiață.

De ce arunci în amintiri
O alta formă mai bizară
De lacrimi dulci și uneltiri
De haos nud și viață-amară?

Destăinui scurt și sfredelesc
Aripa frântă de cutremur
Și calc adânc și amăgesc
Un univers lipsit de murmur.