Cu vrajă luna-n ape se îmbracă
Şi stelele acolo se răstoarnă...
Apus-a-n geam grădina cea de iarnă
Şi sabia de geruri intră-n teacă.

Pe iaz tot cerul liniştea-i să-şi cearnă
Pe cât deasupra e zidit să tacă
Înfig o rugă-n el să geamă-oleacă
Prin infinitul cel de la lucarnă.

Femeie, tu priveşti la tine-n undă
Mai multe chipuri ai în vals de val
Cioplite în altare să se-ascundă.

Obrazul tău cel roşu şi oval
Îl verşi în lac, fărâme-s de secundă
Devine timpul haină de metal.