Pe unde-ntreagă inima fusese
Atârnă ca în haz o jumătate
Bolnavă de-ale tale vămi ciudate
Intrând în teatrul dragostei culese.

Şi gândurile-mi ţii în vagi erate
Iar zborul visului îmi duci în lese
Şoptindu-mi umbre-n noapte, ne-nţelese
Din ou şi îngerul să se arate.

Ni-i luptă-n perne, cale strămoşească
Apoi fiind icoane în oglinzi
Cenuşa pasărea să o renască.

Pe-o rugă dulce Domnului mă vinzi
Speranţa se aprinde ca o iască
Redeschizând Pandorei lada-n grinzi.