rănile mele supurează poezie
amurgul căinței
ultimele picături de ceară
din razele soarelui
ieșit din mare ca un făt

e trudă în adâncul cărnii mele
niciodată nu am știut dacă
am întreaga măsură a existenței

poate de calciu am suferit
ori de seleniu și alte picături
din viața terestră

știu doar că tu ești nucleul
visului meu

și uneori zbor