și-au deschis privirea mugurii spre cer,
mângâiați de lumină sfioși glăsuiesc,
mireasma copilăriei răspândită-i în eter,
iubiri de acasă în lume sporesc.

cuvintele prin viață, adunate în frază,
scopul lor este să producă lumină,
în liniștea albastră ca într-o oază,
frământările nebune se termină.

timpul e parfumat de crinii din vază,
s-a îndulcit cu polen din stamină,
optimismul meu- scânteire de rază,
în codrul de gânduri domină.

țes ca un păianjen luminoasă pânză
și scriu cu pasiune un poem pe frunză.