Cerul plângea,
Sângerau pașii mei,
Trebuia să ajung la tine!

Zgomotul vorbelor striveau
Gândurile amplificate de dor,
Licori fără de gust mă pierdeau printre cuvinte.

Dulce,
Îmbrățișarea timpului regăsit,
Mă amețea cu alinturi.

Oare ce poate fi mai frumos,
Decât Noi prin Noi?
Fără beția sufletului, totul în zadar.