La măsuța veche, dragă și rotundă,
Stau pe spuza verii, parcă stau la pândă…
Am tot stat o vreme, am sperat să vină
Tăticuțul meu, la prânz, din grădină.

Motanul mă-mbie să-i dau de pe masă
Doar o bucățică…îl cert c-o grimasă.
Nimeni n-o să guste, vom mânca cu toții,
Și-l aștept să vină de prin dosul porții.

Genele se lasă, și întunecimea,
Noaptea își arată luna, adâncimea,
Se aude foșnet, tresar, o să vină!
A fost doar o frunză, sau doar o jivină.

Și sub visul nopții, la masa rotundă,
Stă motanul tatei, da și eu la pândă,
Aș gusta din cină, s-a-nmuiat salata,
Însă rabd cuminte, îl aștept pe tata…

Zdrăngănesc zăvoare, scârț…aud și porți,
Și-l zăresc pe tata, vesel printre morți…