seară de seară
moartea deghizată în umbră
se plimbă pe aleea
din spatele blocului meu
ochii și-i aruncă
peste urmele lăsate de mine
la întoarcerea acasă
e disperată și răsuflă greu
ca în zilele călduroase
în care unii
se adăpostesc unul în celălalt
știu bine că o să treacă și pe la mine
realitatea nu- mi poate ascunde
nici cele mai mici gesturi ale vieții

anii mi s-au dus ca anotimpurile
peste zilele și nopțile lăsate
în urma trecerii mele

vine toamna cu tristețile ei
nu-i bai zic
realitatea nu mă poate ascunde
printre gesturile zilei