Am dobândit în viaţă comori nenumărate,
Ştiinţă,-nţelepciune, cărţi multe ‒ minunate,
Talentul de a scrie şi multă fantezie,
Iubirea de aproape, credinţă pe vecie.

Am dobândit răbdare, puterea de-a ierta
Şi darul carităţii, pe cel de-a cugeta,
Cultură, titluri, faimă ‒ sau zi-i celebritate,
Dar una le întrece cu mult, cu mult pe toate.

Ea sufletu-mi înalţă la ceruri, printre stele,
Ea e comoara care dă sens vieţii mele,
Aceasta e şi fi-va iubita-mi soţioară,
Ea este pentru mine cea mai de preţ comoară.

(George Budoi, 23.01.1997).