Aș fi vrut să te îmbrac numai în fulgi de zăpadă
Cojoc de zăpadă, îți spun
Fulg pe nas
Ca să îți fie de cald, în blană de nuc
Să te ung pe la ochi, cu ulei dintr-o frunză care nu a căzut niciodată
Și să te binecuvântez dragostei imaginare și reale
Undeva între ele
Matematic și cantitativ total
Căci codrul e verde, în ele, în acele brazilor sunt însă ace dăunătoare
Mă sperie câteodată
Fug
Pe care le acoperim cu zăpadă, în bine, căci
Vor veni Crăciunuri în care trebuie să ni se ierte păcatele
Nu sunt multe, deloc
Al meu, păcatul că mă ascund în păduri de stejar foarte vechi
Al tău, că nu mă prea vezi
Să nu mai ningă, decât peste bradul iertător, a toate păcatele mici
Te vreau drept cadou
Pune-ți o fundă mare roșie pe deasupra tricoului
Poate, ochii altora ne sunt mai buni, poate copilul pe care nu l-am avut niciodată
Ne zâmbește, acum, în carne
Eu sunt vie, în viața noastră de pretutindeni și te caut acerb printre oameni și Dumnezei
Unde s-a făcut foarte frig
Ninge imens
Pădurile râd și își dau la o parte porțile
Ia cojoace, pe tine, căci iernile vin și le desprindem de Baba Dochia
În mare, e verde
În mare, e vară și nu este carne doar pești ce fug
În Marea Neagră sunt alge turcoaz și verzi
Deranjează pe cei care vor să se scalde
Nu ți-am spus niciodată dar am văzut, în aceasta, un semn pozitiv.