în rest mi se întâmplau aceleaşi...
a muri pentru o clipă în scop terapeutic,
venirea ta întru părăsirea unuia singur,
sorbirea lunii din ape...

dimensiunea în care mă aflu e locuirea de umbră
în mineritul de taine,
un zadar atât de aprig că-mi ia foc meningele,
dedesubt gândurile se ciocnesc unele de altele,
timona cugetului e smulsă de pe corabia lucidităţii
doar visarea alcătuieşte un dulce
şi asta de la un kil de rachiu în sus

îmi fac cruce cu degetele pe bust,
în zidirea aceasta hristos mi se înfige în piept
scormonind după aerul băut,
acum sunt anaerob,
cel puţin cât durează să dau paharul pe gât,
cu degetele de cruce ţin stiloul, poate-poate voi scrie o nemurire

în muzica luminii stelele n-au corp
luna se ridică din ape, vin zorii
se aşază bruma pe chemarea de soare
frigul îmi feliază pielea
şi în tot teatrul acesta
trece un porumbel
cu saliva vestirii de bine în plisc