cu lacrimi de gheață plânge Cerul Sfântul,
grădina raiului e aproape distrusă,
strigătul meu străfulgeră cuvântul,
blestem cu putere grindina intrusă.

scriu cu tristețe a zilei prefață,
catastrofe au invadat pământul,
s-au înmulțit mult stihiile în viață,
ecoul durerii îl răspândește vântul.

iluzii colorate vinde vremea precupeață,
chiar și speranța își schimbă veșmântul,
între oameni și cer acum este doar ceață,
nici sfinții nu își respectă jurământul.

toamna mi-a adus o amăgire cenușie, creață,
cu gust acrișor amar de poamă pădureață.