Indolentă, imaginea,
Așezase pe primul plan
Ultimul gol ce o cuprindea.

Gura ei se deschidea ca ochiul
Ce privea în sunet cuvântul
De unde vederea îi dăruia
Iris înluminat de stea.

O orchestră care interpreta,
Ca un june la nuntă, strunele
Rachiului sorbit din prune.

Stelele cerului căzând ropoteau
Întinzându-se pe sticla ferestrei
Și peste ochii mei cu care
Priveam inima cărnii ei
Care genera rupestre
Umbre-n ferestre.