Când soața a aflat, seara, la cină,
Că plec la mare și dorm în mașină
Mi-a dat un apropo (deloc subtil):
"50 de ani... și minte de copil!"

Dar marea m-a primit, înfiorată,
De parcă ne-am iubit cândva, odată...
Sub lună, lin, m-a mângâiat cu valuri
Și freamăte de păsări în voaluri

În zori de zi, ca să nu uit să sper,
Mi-a dat o pânză roșie de cer
Și falnic, un biban de mare-n dar
Memento pentru un bătrân pescar

[Poietul Gării de Vest,
Visuri de la capătul liniilor,
Gilgo Beach, NY, 17 noiembrie 2024]