Chipul alcătuit din linii și depărtări
E ceea ce văd când mă privesc
În imaginea din oglindă.

Înjumătățit, între cer și pământ,
Ceea ce întrezăresc e gândul
Încolțit bumb pe retină.

Adânc al cerului adunat din surâsul
Obrajilor strânși ca pe umbre
Desprinse de printre urme.

Sunt acela care râde cu ochii strânși
În strâmtoarea celor ce-au plâns
Dinainte de îndepărtare.

Sunt cel ce port atârnată pe piept,
Legată cu un alt lanț, crucea
Ce alții o portă în spate.

Culori ale sfârșirilor, împletite,
Nuanțe de întinse ca peste ape
Orizonturi în care încap
Cărări de încordate
Curcubeie înalte.