Nimic de spus, doar stele bând din ape
Şi-acolo luna stând lichefiată
Vai, noaptea are taine multe, iată,
Peniţa-mi însă fără să le-adape.

În liniştea din împrejur, şireată
Eu scrijelesc doar litere mioape
La număr ca să fie-n nimb de-agape
Pe unde răsturna-voi a lor ceată.

Tu ieşi pe unde-i a intra pe uşă,
Lăsat în doliu de singurătăţi
Îmi cern tăcerea-n patimă ghiduşă.

Că mă cuprinde haz, în zări te-arăţi
Păstrându-mi păsări proaspete-n cenuşă
Şi inimi n-am, am numai jumătăţi.