anii mei s-au întors în gânduri, în cuvinte,
în fiecare e o părticică de lume,
mi-au albit tâmplele dar nu mă împiedică
să visez, frumos, curat.

la poarta sufletului meu,
vântul răscolește amintiri,
dar este blândă această iarnă,
ține gerul departe de oasele mele obosite,
pictează cu steluțe de argint mirabil tablou.

vine Crăciunul pe cărări bătătorite de colinde,
cu sacul plin de bucurii și emoții pure,
ochii mei mirați îi surprind forma sacră,
verticalitatea fără de cusur,
un magic ecou face popas în inima mea.