valsul iubirii este adormit în glezne,
lacrimi pe retine s-au contorsionat,
iar îmi dau târcoale ale morții bezne,
sufletul ca timpul este tensionat.

îmi imaginez iubitul călare pe licorn,
cum cucerește stele rubinii pentru noi,
vântul îmi îndeasă speranțe pe horn
păstorește norii aducători de ploi.

totuși este pace în raiul meu albastru
și liniștea izvoarelor acoperă prunduri,
codrul îmi mai alintă dorul sihastru,
brazii nemuririi reverberează-n gânduri.

în vâltoarea existenței visul mi-e alean,
înflorit ca anemona pe noul mărgean.