Ninge de parcă din ceruri
Un brutar uriaș își cerne
Făină de paișpe feluri,
Paișpe tipuri de troiene.

Ninge proaspăt, ud și rece
Parcă-i film rusesc și trist,
Nimeni iarna n-o întrece,
Monocrom și crud artist.

Când stă neaua, vine gerul,
După ger, ninge din nou,
Nu-i deloc mare misterul:
Veșnic e-același tablou.

Ca nuanță, bate vântul,
Ninge uneori din jos,
Stihiile fac cu rândul,
Vor tabloul mai frumos.

E doar alb cât vezi cu ochii,
Nimic șui nu se mai vede,
Tot pământu-n albe rochii
Și doar eu în haină verde.