când mi-a zvâcnit inima ca tăun eliberat
de încarcerata umbră a Soarelui
mi-am aplecat fruntea peste
întinderea unde, din carne,
strălucirea-i în mine
ca mine se înfiripa.

acolo creștea golul ce din raza luminii
se împletea de-a lungul culorilor
în care privirea îmi rostuia
din fiecare vedere a ei
alți tăuni încarcerați
în raza din stea.