La plete lungi din cer și pân la tină
Se despletesc în slava rece norii
Și plouă ca în văzuri iluzorii
Desaga chinului de este plină.

De apă-s nestematele comorii
Și-n pasăre văzduhul le suspină
Li se așază zborul pe retină
Și în pământul unde-s pași actorii.

Eu stau sub zid doar umbra să mă ude
Și teatrul stropilor prin aer văd
Dar mie plânsul nimeni nu-mi aude.

Diluviul meu și-al firii e prăpăd
ÃŽn dumnezeul patimilor nude
Dar soarele cel mare îl prevăd.