Tu mă-mbrăcai în pielea-ți, eram o hematie
Ce îți purta prin sânge un aer uriaș,
Mă sărutai pe limfă c-o simplă simpatie
Și-n inimile noastre eram doar un ocnaș.
În mâna pentru cruce îmi tremura penelul
Și nunta se făcuse tu, muză, spre a-mi da
În degetul de mire, întinerit, inelul
Și pe-ale mele buze spre popă-n tine Da!.
Îmi despuiam micimea ce îmi stătea în rara
Anorexie-a morții, desprins din amândoi
Și-același preot nuntă, o alta, cântă-n nara
În fumul de miresme, în fum de flori în toi.
Eu, dacă ești umană, al Ariadnei firu-s
Că, dincolo de moarte,-s de Dumnezeu un virus.