sub streașina norilor
sub acoperișul gândurilor
mă preling și eu
ca un lichid
care inundă clipa
sar peste zile
ca peste obstacole
atletism
încotro alerg
habar n-am
am ajuns la apogeul
nimicului
dinții lui ascuțiți
ca un ferăstrău
îmi taie aripile
așa că mă prăbușesc
într-un abis
al tristeții.