În cerul maron din bolta ochilor tăi
Îmi las turma de constelații să pască
Pentru că în globul lor poartă
Lumini ce urmează să nască.

Urma umbrei pe care o strivești
Între pleoape din raza lor întinsă
Mi se topește precum un curcubeu
În cerul de care este cuprinsă.

Și, de fiece dată în care adorm
Ca un pom înflorit lângă tine,
Maronul privirii tale devine
Un alt gol împietrit în ruine.

Sub bolta căpruie a ochilor tăi,
Unde duc la păscut elucubrații,
Din amintiri îmi cresc întinderi
Ale unor alte vise și spații.