coboară ori urcă nimeni nu știe
spre stele drumul vieții ori spre pământ
ce-i sus și ce-i mai jos asemenea sunt
cum triluri din gușe de ciocârlie

țărână ori scânteie din jurământ
din călimări curg mereu pe hârtie
țintește chiar miezul din poezie
săgeata divină ascunsă-n cuvânt

la capete destinul intră-n nimic
în abur se preface lutul umbros
primim toți suflarea din urmă în plic

trimis de ochiul din triunghi generos
cu ce argumente să îți mai explic
că n-are sfârșitul nici gust nici miros