Cu duiumul, cu duiumul,
Nu îți pot uita parfumul –
Trece-o noapte, trec și trei,
Așa trainice scântei
N-am zărit decât pe soare.

Ridic arcul cu tăcere
Și fur constelații… ce durere!
Le culc într-un unghi obtuz
Și pe cer rămân doi ochi, difuzi:

Ochi ai zilei și ai nopții –
Parfumată întâmplare,
căci am inima lui Cupidon
în buzunare.

Ard în mine supernove,
Strânse toate în noi slove;
Nu îți pot uita parfumul,
Căci aprinde în buzunare aștri,
Unul câte unul.