Zidirii haosului merg pe urme
Fantomă de lumini, privindu-mi steaua
Din iarna ei de raze cade neaua
Și nu-i nimic năluca să îi curme.

Învățător de rugă, sfarm podeaua
În vis genunchi urmându-mă ca turme
Și după Dumnezeu cuvânt să scurme
De veci ai Lui trăgând din văz perdeaua.

Și om fiind, păcatul mă veghează
Și nu-s curat nici pe la răni de gând,
Se zămislesc puroaie-n fapta trează.

Nu sunt de fără unde și nici când,
În trupul meu mormântul se așază
Da-n zodie tumultul mi-e-alergând.