Visează Pintea sub amiros de cetini,
în piept bolnav, cu suflet de pruni,
că lacrămi curg când plouă psalmi pe streșini
și ouă se-mput, în cloace de lăstuni.

Nu-s cai de-ncălecat, nici ciori să scoată,
lumina stinsă-n bocotani câinoși,
rugina mâncă cuiele din poartă,
cresc mânăstiri din gropi cu prunci buboși.

Jumate-ți doarme-n pietrele din Iza,
chimiru-ți leagă Rodnele de cer,
în Mara păstrăvi beau răcită-ți spuza,
și ciocârlii în negru, doinesc de lerui ler.

În genunchi Maramureșul la picior de Gutâi,
cu vinele-i uscate în amintiri de aur;
ne iartă că nu Ți-am cioplit căpătâi,
din dorul cântat în limbă de graur.


Cenaclului Nord, in memoriam...

©Romulus Câmpan Maramureșanu