de vid era-ntre noi nimicnicie
eu mai matol, tu zornăind cerceii
pe care ți i-am dat în ani aceii
la Domnul nefăcând ucenicie.

eu tot urlam în glii cum strigi tu zeii
pe chipul tău cioplit altar să-mi fie
și în oglinzi a sfinților fotografie
ne înviau de Dumnezeu toți miei.

sunt un poet bețiv ratat, e simplu
zadarnic veci se-adună-n mine, un
alergic la ce îmi aduce timpu.

pe foaie scriu cu pene de păun
dar frumusețea nu-mi separă ghimpu
și-n roze-alienarea mea o spun.