dragostea e ca o piele atinsă deliberat, cu mișcări tandre
mai întîi se ating mîinile, una cîte una dar nu ca într-un salut
degetele ating degetele apoi indexul desenează un cerc în podul palmei
aleargă pe linia vieții și găsește epicentrul în punctul de inflexiune
apoi mîna ta explorează mîna ei pe exterior și
o cuprinde ca o mantie care te face invizibil dar cald

mîna ei începe să repete mișcările și în curînd
mîinile sunt ca niște cititoare care traduc în cuvinte, fără grabă,
pielea ceiluilalt de parcă fiecare ar împărtăși o carte, o poveste
apoi cuvintele încă în coaja lor ca niște spermatozoizi de înțelepciune
sunt purtați de buze și limbă în celălalt ca într-un delir
cu schimb de tăceri groase și afectuoase

și limbile sunt folosite mai departe asemenea unor cuțite care fac pielea
plană ca o hartă pe care navigăm către polul plăcerii
în timp ce mîinile vîslesc, apucînd pielea celuilalt și făcînd valuri
apoi netezesc și încălzesc și dedesubtul pielii începe clocot puternic
apoi piele pe piele se atinge și se îmbină cum ai face din doi oameni
unul care nu mai respiră pe nări sau pe gură, respiră prin atingere

respirăm unul din celălalt, respirăm ca o frunză prin fotosinteză
cînd potrivirea e perfectă e ultima etapă a atingerii, întrepătrunderea
cînd exteriorul devine interior și nu se mai știe
nimic despre spațiu și timp, totul e atît de legat încît nu mai sunt constante
nu mai sunt reguli, atingerea devine creație, o creație meticuloasă
fierbinte ca sticla topită care face două pahare ce beau unul din altul.