Adam ce scriu poeme nu-n unica mea muză
Pe-altar gonindu-mi jertfa spre zeul Kamadeva
Ești una dintre toate, nu singură, tu, Eva
Mirării de prin Mere, de mine ce se-amuză.
Și cer păstrez pe mare, în cele două-adâncuri,
În nopți cu lumânarea de ort ori viu rămân
De veghe-n cripta rece, da-n viață mai sunt înc-uri
Suflând în flăcăruie să dorm un somn păgân.
Mistere de păcate în bezne mă trezesc
Și simt, fiind în viață, năluca ta c-apare
Și simt, fiind în valuri, în val cum putrezesc
Pe sub aceleași cioturi de sacră lumânare.
Goniți din Rai fiindu-mi, la blânda moarte-aștept
Tu, Evă, veșnicia, îngemănați în piept...