Luna astupă o bucată de cer,
stelele sunt cuie la coșciugul mării,
te țin de mână în teatrul acesta,
ne împerechem degetele
și palma mea e udă de transpirația emoției,
ne ținem de mână,
altfel ne-am putea pierde unul de altul
în fantasmul acesta de noapte,
ne ținem de mână să putem mărturisi că existăm.

Apoi ne dezlegăm degetele
suindu-le pe trupuri
să frământăm aluatul nostru de carne,
îl băgăm în cuptorul de piele fierbinte
să iasă cozonaci de iubire.

La răstimpuri ne dezlipim unul de altul
să putem mirosi parfumul singurătății din umbre
fiecare umbră are o singură întrebare
și un singur răspuns pitit în miez
și ni se face frică de culoarea adevărului.

- Nu te teme, iubito,
hai să adormim împreună!