Tu fluturi ai strivit, nu doar omizi
Mă vei ierta că lacrimi n-am să storc
Dar sufletul n-ai știut să ți-l ucizi
Te-ai autodenunțat în public: porc!

Ferchezuit în timpul odios
Mai repetând, mai scuturând poveri
Apoi bărbos și prea voluminos
Ai expediat năstrușnice vederi

Ți-a fost menirea clară: muritor
Amestec de tirade și de șoapte
Dar verbul tău a curs ca un izvor
Nici din amiază, nici din miez de noapte

Spășit, ți-ai câștigat călătoria
Din labirint de perfecțiuni obtuze
Spre raiul unde crește poezia
Căci ai murit... cu un poem pe buze.