Alerg.
Și duhul nu se mai dă, o dată, pradă disperării.

Alerg.
Dar nu mai am cu ce:
Nici picioare, nici drum, nici vreo destinație.

Sunt blocat în timp, între două semafoare —
Ca o bicicletă uitată pe câmp,
După ce toți au murit.

Alerg.
Sunt înmormântări la care trebuie să ajung,
Umeri de înmuiat cu plâns,
Condoleanțe de împărțit.