Primăvara aceasta e doar o cortină care te ascunde,
În irisurile tale albastre sunt adieri de pe vârfuri de munte,
Orașul nostru e trist, zidurile sunt îndoite și decolorate,
Oamenii privesc doar în jos și au sufletele închistate,
Au venit pescărușii în orașul cu perdele și lumini,
Îmi imaginez că îmi zâmbești și pielea ta are parfum de crini,
Vreau aripi să zbor până la stele, la lună și la soare,
Te port în suflet și albastrul cerului mă strânge și mă doare,
Îmi curgi prin vene ca un izvor de apă de la munte,
Te-aș îmbrățișa, ca o iederă, măcar două secunde,
E cald. Primăvara se îmbracă în razele astrului viu,
Aș vrea să știu să fac rime și în versuri să te scriu,
Pe chipul meu se vede urma anilor care au zburat,
Dar chipul tău e cel pe care, în fiecare noapte, l-am visat.