s-a domolit furtuna în sufletul meu,
în inima mea ca într-un Ateneu,
viorile cântă minunile din viață
fac să-mi răsară zâmbetele pe față.

eu nu am în lume interese meschine,
vreau să însuflețesc a vremii manechine,
îngeri pictez pe al verii compleu,
trimit semnale pe ancestral releu.

savurez bucuria în formă de ciorchine,
sufletul meu nu uită să se închine,
în fața soarelui ca la Tatăl Ceresc,
fructele credinței în lumină sporesc.

să le împart cu lumea este tot ce doresc,
acum când iertările în inimi înfloresc.