conserv amintiri în jurnalul eternului frumos,
gust de fruct zemos are această zi senină, răcoroasă,
puțin câte puțin se umple și cutia milei
și rugile se-ndreaptă pe calea luminoasă.

îmi ascult instinctul, mă ascult pe mine,
peste pielea singurătății pictez fluturi albi,
încep dansul frenetic cu umbra mea posomorâtă,
să simtă și ea că în lume este tot mai bine.

privirea mi-e pură ca o lacrimă din cer,
împletesc surâsuri cu unde de mister,
peste iubirea mea care pulsează în inima mea
să o fac să uite nopți de insomnie și de agonie.

emoții înaripate se înalță amețitor spre soare,
precum pescărușii printre brize prietenoase de mare.