Lumina coboară asfințind ruginie
Cresc umbre topindu-se încet spre infinit
Iarba închide ochii legănată de vânt
Adoarme ascultând șoaptele frunzelor

Palide raze îmbrățișează pământul
Curgând agale pătrund prin fereastră
Se-așează pe pat să-mi țină de urât
Mângăie perna chemându-mă să dorm
Tăcut privesc cum adoarm întinse pe nori

Aștept să se stingă-ntuneric
Răbdătoare noaptea șade cu mine la masă
Ocupând întunecată scaunul gol
Clipa îngheață lung adormind rece
Doar timpul e treaz alergând incert

În patul lipsit de suflete doarme somnul
Mai sunt doar gândul și liniștea
Înăuntru clocotește singur părăsit
Erupe umed închizând pleoapele
Curge cumplit uscând somnul