când mi-au căzut dinții de lapte
mi-era rușine să râd
îmi ascundeam bucuria
după câteva degete, după câteva pagini dintr-o carte
zâmbeam în mine
și citeam mai departe
când mi-a căzut inocența de lapte
mi-era teamă
c-o să fiu considerată naivă toată viața,
ceea ce s-a și întâmplat,
așa că am încercat să disimulez candoarea în ironie
și mi-am ascuns sub pleoape
urmele de copilărie
atunci când mi-au căzut aripile de lapte
știam deja că se poate supraviețui și fără ele
conform procesului evolutiv
pentru că trăiam
printre adulți cu capacități cognitive superioare
adaptați la orice
grație plasticității fenotipice
nefericiți cu surâs nerușinat de perfect
care-au uitat să zboare